Brieful a intrat în agenție prin departamentul de PR, cu o problemă greu de rezolvat: lipsa de popularitate a furnizorului de apă în rândul bucureștenilor, care între timp devenise French-owned. Dar cu sau fără francezi, Apa Nova fusese între bucureșteni din totdeauna. Așa am și rezolvat problema de imagine: am reamintit consumatorilor ca operatorul e parte din oraș, cu bune și cu rele. Am poziționat Apa Nova acolo, în plină nostalgie, pe harta emoțională a locuitorilor născuți, crescuți și trăiți în București.

Am reclaimuit orașul prin prisma experiențelor subiective și am redenumit străzile lui după locuitori și poveștile lor personale. Bugetul a fost minim, dar a existat atunci un răsunet: străzile redenumite au ajuns la știrile TV, clever use of media, iar campania a câștigat ceva, premii, pe la festivalurile de PR.

Una dintre primele filmări de junior și, în orice caz, prima care m-a activat pe ownership, pentru că m-am implicat în tot ce a însemnat location scouting, legende locale & apartenență bucureșteană. De atunci, m-am mutat în 6, 7 chirii cu plăcuţa mea stradală de fier pe care scrie “Strada Copilăriei Mele”.